In postul Craciunului, cei 400 de copii si batrani, ingrijiti de parintele Tanase la Valea Screzii, in Prahova, trec printr-o grea incercare. Un incendiu devastator i-a inspaimintat pe toti, in zori.

Flacarile au izbucnit in apropierea dormitoarelor pentru cei mici si au mistuit in cateva ore depozitul cu alimente, cantina, clubul si o cladire in care se aflau acte, carti si calculatoare. Alaturi de pompieri, au sarit in foc si oamenii din sat.

Incendiul a izbucnit la 4 dimineata, se pare de la un calculator.
In cateva minute prima cladire, construita acum 10 de ani de Parintele Tanase, era in flacari. Ingrijitorii din tabara, fosti copii crescuti aici, au alergat sa-i scoata pe cei mici din dormitoare.

Satenii din jur au vazut flacarile si au sarit cu totii, in ajutor. Dar parca si vremea s-a impotrivit: a fost ceata deasa, iar pompierii n-au putut goni cu masinile pe sosea, cand s-a dat alarma. Patru echipaje au ajuns cand flacarile erau imense, iar mansardele - cenusa...

Militarii au recuperat doar cateva conserve cu fasole si bulion.

Copiii insa trebuie hraniti: bucatareasa taberei din Valea Screzii s-a apucat sa le faca de mancare, la pirostrii, pe malul raului.

Insa familia cea mare, poate cea mai mare din Romania, trebuie sa-si reia viata mai departe.

"Copiii au mers la scoala, isi fac temele speram sa depasim momentul cu sange rece," spune ionut Mavrichi, ginerele preotului Nicolae Tanase.

Pagubele trec de 800.000 de lei si din pacate nicio cladire nu era asigurata.

Pentru cei care vor sa-i ajute pe copiii de la Valea Plopului si Valea Screzii:

RON

Titular cont	Asociatia Pro Vita pentru născuți și nenăscuți cod fiscal 7250 977
Nr .cont bancar	2511.A01.0.1184390.0211.ROL.1 BCR Sucursala Vălenii de Munte
Cod IBAN	RO42 RNCB 0211 0118 4390 0001
Codul băncii	53940
Codul Swift	RNCBROBU
Numele băncii	Banca Comercială Română
Adresa băncii	Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova

EUR

Titular cont	Asociatia Pro Vita pentru născuți și nenăscuți cod fiscal 7250 977
Nr .cont bancar	2511.A01.0.1184771.0211.EUR.3 BCR Sucursala Vălenii de Munte
Cod IBAN	RO85 RNCB 0211 0118 4390 0003
Codul băncii	53940
Codul Swift	RNCBROBU
Numele băncii	Banca Comercială Română
Adresa băncii	Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova

USD

Titular cont	Asociatia Pro Vita pentru născuți și nenăscuți cod fiscal 7250 977
Nr .cont bancar	2511.A01.0.1184771.0211.USD.2 BCR Sucursala Vălenii de Munte
Cod IBAN	RO15  RNCB 0211 0118 4390 0002
Codul băncii	53940
Codul Swift	RNCBROBU
Numele băncii	Banca Comercială Română
Adresa băncii	Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova

CAD

Titular cont	Asociatia Pro Vita pentru născuți și nenăscuți cod fiscal 7250 977
Nr .cont bancar	2511.A01.0.1184771.0211.CAD.5 BCR Sucursala Vălenii de Munte
Cod IBAN	RO31  RNCB 0211 0118 4390 0005
Codul băncii	53940
Codul Swift	RNCBROBU
Numele băncii	Banca Comercială Română
Adresa băncii	Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova

Ca urmare a numeroaselor comentarii postate la acest material, iata si site-ul unde parintele Tanase poate fi contactat -

www. asociatiaprovita.org

Cei care vor sa doneze diverse sume de bani pentru copiii de la Valea Plopului, o pot face in contul de mai jos: prin transfer bancar sau prin depunerea de numerar la orice agentie BCR sau prin mandat postal de la orice oficiu postal din tara.

Contul si datele fiscale ale Asociatiei Pro-Vita pentru Nascuti si Nenascuti – Valea Plopului, judetul Prahova:

Cont IBAN in lei: RO42 RNCB 0211 0118 4390 0001

deschis la BCR - Valenii de Munte, Jud Prahova.

CUI: 7250977

De mai bine de 20 de ani are grija de copii abandonati, de copii fara parinti, de tinerii alungati din caminele de copii. Acolo, la Valea Polopului si Valea Screzii, parintele Nicolae Tanase a pus bazele unei alte Romanii. Mai buna, mai curata, lipsita de egoism. Cu Asociatia ProVita, parintele Tanase duce o lupta pentru viata.

Acum 13 ani, la ProTv parintele Nicolae Tanase vorbea despre un proiect greu de crezut si atunci dar si acum. Un sat al copiilor fara parinti.

Acum valea s-a umplut si de case si de copii. Copii abandonati prin spitale, copii fara parinti, copii ai strazii, copii lasati aici de mame imediat dupa nastere. Pe toti, preotul Tanase i-a adunat in tabara dintre dealuri. Povestea a inceput in 1990.

Tata a sase copii, parintele a inceput un adevarat razboi impotriva avortului, iar mamele pe care le convingea sa-si nasca pruncii ii lasau in grija lui. In 97, in tabara din vale erau 30 de locuri.

Acum, in viitorul despre care vorbea acum 13 ani, tabara e tot neincapatoare. Pana acum, pe aici au trecut 1600 de suflete. Asa ca in vale apar mereu case.

Intr-o lume egoista, in care trecem unul pe langa celalalt fara sa ne pese, ce se intampla in Valea Screzii pare greu de crezut. Aici, "egoimul" a fost sters din dictionar.

Pe cei care ajung in Vale manati de curiozitate ii duce prin camerele copiilor cu gandul ca poate ii convinge sa se intoarca si sa ajute.

Cat de greu e sa hranesti in fiecare zi 328 de guri, sa imbraci si sa educi o armata de oameni numai parintele stie. A fost nevoit sa invete. Copiii sunt ingrijiti, hraniti si supravegheati de femei angajate din sat.

Cu exemplul sau, parintele Tanase a reusit sa schimbe si mentalitatea oamenilor din zona, sa-i faca mai buni. In anii 90, satenii din Valea Plopului si Valea Screzii au vazut ce face parinte si au inceput sa-l ajute. In casele lor au primit o parte din copii.

Cine este apt de munca trebuie sa munceasca si sa produca. Parintele este si manager si psiholog este si mama si tata.

Ieri, la nivel mondial a fost marcată Ziua Copilului Nenăscut. Membrii Asociaţiei Pro Vita, din Constanţa, au atras atenţia asupra fenomenului avorturilor, care a luat amploare în ultimii ani în ţara noastră, odată cu legalizarea acestei practici. Ei spun că, din această cauză, de la an la an, populaţia scade în mod neaşteptat în ţara noastră.

După slujba oficiată de preoţi de Buna-Vestire, membrii Pro Vita au împărţit 5.000 de fluturaşi informativi în bisericile din Constanţa, Grădina, Râmnicu de Jos, Cheia, Cogealac şi Tariverde. Broşurile conţin sfaturi pentru femeile care vor să facă avort, versete din Scriptură care fac referire la păcatul avortului, dar şi o scrisoare pe care copilul din pântece o adresează mamei care vrea să facă o întrerupere de sarcină. „Facem aceste acţiuni pentru că avortul continuă să fie principala « metodă pentru controlul » fertilităţii în România, nesocotindu-se multitudinea consecinţelor nefaste. Femeile se plâng de stări depresive, boli nervoase, probleme sexuale şi izolare socială”, a declarat Florin Carabuz, preşedintele Asociaţiei Pro Vita, filiala Constanţa.

 

Sursa: http://www.cugetliber.ro/1.....litat-impotriva-avortului/

De Ziua Copilului, Asociaţia Pro Vita – pentru născuţi şi nenăscuţi, filiala Constanţa, atrage atenţia cu privire la amploarea pe care fenomenul avorturilor a luat-o în ţara noastră. „La fel ca anul trecut, noi vrem să tragem şi acum un semnal de alarmă, de Ziua Copilului. Am pregătit o scrisoare care se adresează medicilor ginecologi şi pe care deja am trimis-o prin curierat fiecărui medic”, ne-a declarat preotul Florin Carabuz, preşedintele Pro-Vita. Epistola are drept scop sensibilizarea medicilor, în vederea reducerii numărului de avorturi provocate la cerere. „Este momentul ca şi dumneavoastră să daţi o mână de ajutor la îndreptarea lucrurilor din România. Poziţia dumneavoastră de medic, mai ales de medic ginecolog, are o mare însemnătate pentru informarea celorlalţi, în legătură cu avortul. Dar cel mai important lucru pe care îl puteţi face este să mărturisiţi public şi să nu mai faceţi avorturi“, se arată, printre altele, în scrisoare.

 

Sursa: http://www.cugetliber.ro/12....imati-la-spovedanie/

 

---

Mai grave decât leziunile fizice ale unui avort (perforări uterine, de cele mai multe ori urmate de hemoragii mari, în urma cărora trebuie extirpat uterul, infecţii şi, nu în puţine cazuri, sterilitate) par a fi „leziunile sufleteşti“. Lucrurile se complică şi mai mult atunci când apare aşa - zisul sindrom post - avort, recunoscut de specialişti ca o boală severă a sufletului.

---

 

Despre reacţiile comportamentale şi emoţionale care apar la unele femei după experienţa unui avort, reacţii care pot surveni imediat după intervenţie, sau chiar după câţiva ani, ne-au vorbit câteva tinere, îngrozite de realitatea crudă că, în numai trei luni din acest an, la Constanţa, 107 copile sub 15 ani au făcut avorturi. „Am fost zguduită de cele citite în ziarul dumneavoastră din data de 29 mai a.c. Clar, nu se mai pun la socoteală şi întreruperile de sarcină făcute în spital sau în cabinetele medicale particulare! Întrucât, la celelalte categorii de vârstă, numărul avorturilor este şi mai mare, m-am gândit că este şi de datoria mea să-mi exprim părerea, dorindu-mi din suflet ca multă lume să ia atitudine faţă de acest fenomen, ale cărui urmări, sunt sigură, cele care fac avorturi nu le intuiesc. La fel mi s-a întâmplat şi mie, acum cinci ani. Eram studentă, pe atunci, în anul doi, şi am călcat pe bec din cauză că n-am avut prezervativ şi mi-am zis că n-o să se întâmple taman atunci. Din nefericire, am rămas însărcinată, nu eram pregătită sufleteşte pentru un copil şi mi-a fost ruşine să-i spun mamei ce mi se întâmplă. Relaţia cu prietenul meu era una frumoasă, dar fiind prea tineri amândoi, am considerat că cel mai bine este să fac un avort. I-am cerut mamei bani să-mi cumpăr, chipurile, o pereche de blugi

şi m-am programat la un cabinet medical pentru intervenţie. În timp ce mă chiureta, doctorul tot insista să nu mai fiu aşa de încordată, că nu poate lucra ca lumea. Eram, însă, atât de speriată şi ameţită de

anestezie, încât mi-a fost cu neputinţă să mă relaxez. Totuşi, după chiuretaj, mi-am revenit, atât fizic, cât şi psihic, foarte repede. Am păstrat secretul până când gestul necugetat s-a întors împotriva mea.

Din cauza acelui avort, cel puţin aşa mi-au spus toţi doctorii care m-am consultat, nu mai pot rămâne însărcinată acum, când îmi doresc extrem de mult acest lucru. De câţiva ani fac tratament, dar nici un rezultat. Cred că acel copil trebuia să se nască, altfel nu-mi explic de ce spiritul lui se răzbună aşa. Nimeni nu-şi poate imagina ce este acum în sufletul meu. Am căzut în depresie, am insomnii, coşmaruri. Parcă am înnebunit, am început să-i fac pomeni în ziua în care am făcut avortul. Cred că nici un psihiatru nu-mi poate spăla sufletul, pe care-l simt pătat cu sângele acelui prunc nenăscut. Este păcat ca acum, când tinerele au la dispoziţie atâtea şi atâtea mijloace de contracepţie, să ajungă la avort” (Anastasia F., 31 ani).

Clara Ivan, 41 ani: „Eu fac parte dintr-o familie cu şase copii. Am început să spăl scutecel de la opt ani. Sătulă de atâta corvoadă, mi-am propus să nu am nici un copil. Am rămas însărcinată de vreo trei ori şi tot de atâtea ori am făcut avort. Abia când am împlinit 40 de ani am început să mă simt vinovată pentru cele trei crime. Pot să vă spun că povara vinovăţiei este imensă. Mai mult, tot ce mi s-a întâmplat rău în viaţă l-am pus pe seama acestor avorturi. Acum nu înţeleg avortul decât în situaţii limită. Recomand tuturor femeilor să se protejeze, dacă nu-şi doresc o sarcină, că, slavă Domnului, au cu ce!“

Silvia V., 37 ani: „Când aveam 26 de ani am avortat primul copil, dar n-am fost aproape deloc marcată. La 29 de ani, m-am lepădat de a doua sarcină. În timpul chiuretajului, însă, am avut senzaţia că a murit şi ceva din mine, ceva ce nu mai poate fi nicicând trezit la viaţă. Trăiesc cu o frică în mine, de care nu mai pot scăpa. Noapte de noapte, visez doi copii cu braţele întinse către mine, dar pe care nu reuşesc să-i ating. Apoi, mă trezesc transpirată şi îngrozită. Oare, cât o să mai fiu pedepsită pentru faptele mele? Nu mai faceţi aceeaşi greşeală ca mine, nu vă autodistrugeţi!“.

C. Voicu, 29 ani: „Am făcut un avort la 21 de ani, dar nu de capul meu, ci la sfatul prietenului meu, al părinţilor, al prietenelor mele, al doctorului de familie. De atunci, nu mai pot să râd, abia dacă zâmbesc. Nimeni nu mă înţelege. Din această cauză, m-am despărţit şi de „tatăl“ copilului nenăscut. Vreau să afle toate femeile cât de groaznic este un avort, de fapt, eu îl văd ca pe o crimă. De ce nu mi-a spus nimeni din cei care m-au sfătuit ce va urma?“.

Luiza Popa, 43 ani: „Cine spune că un avort se uită, minte! Eu cred că şansa de a-l uita o au doar femeile care se hotărăsc să nu mai repete această greşeală şi care se spovedesc unui preot“.

 

Sursa: CUGET LIBER • Vineri, 8 Iulie 2007