Un atentat la viaţa umană!

Virusul gripei porcine  a fost creat în laborator

Noul tip de virus gripal A H1N1 nu se aseamănă cu nici un alt virus precedent, fiind sintetizat în laborator.

Pentru sinteza lui s-a folosit virusul gripei spaniole din 1918 (când au murit 50 milioane de oameni) care a fost readus cu succes la viaţă prin descongelarea victimelor şi depistarea materialului genetic viral; acest virus a fost apoi combinat în mod artificial cu  tulpina virusului comun H3N2 şi  H5N1 (tulpina gripei aviare).

În final, virusul A H1N1 conţine material genetic de la două tulpini de gripă porcină, două tulpini de gripă umană şi o singura tulpină de gripă aviară; a fost denumit „novel flu” (incorect spus gripă porcină) de către Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC) [1] .

Cât de gravă este gripa porcină?

Simptomele de gripă porcină sunt cel mult moderate; gripa porcină este cu mult mai blândă decât s-a aşteptat, notează „The Times”, ceea ce face ca boala să nu se manifeste mai drastic decât o răceală severă şi deci ca vaccinarea să fie pusă sub semnul întrebării. Nu este recomandată vaccinarea celor care suferă de boli are plămânilor, inimii sau rinichilor sau a celor cu sisteme imune slăbite, a femeilor însărcinate şi a copiilor sub cinci ani [2]. În România vor fi vaccinate tocmai aceste ultime două categorii. Aşadar vaccinul se testează pe mamele şi copii noştri!

Ce trebuie sa facă o femeie când este însărcinată?

Un copil va fi sau nu credincios în funcţie de credinţa părinţilor săi. Responsabilitatea revine direct mamei, dar indirect şi tatălui copilului. Viaţa duhovnicească a unui om începe din momentul zămislirii şi se derulează pe tot timpul şederii sale în pântecele mamei. Acest mare adevăr îl simţeam, dar nu puteam să îl explic. Mi-a fost dat să-l aflu la aceeaşi intensitate şi la acelaşi ison duhovnicesc la cei doi mari părinţi sfinţi înaintea lui Dumnezeu – Cuviosul Paisie Aghioritul din Muntele Athos şi la Părintele Arsenie Boca de la Mânăstirea Prislop. De asemenea Părintele Teofil de la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, îl cita tot pe Părintele Arsenie Boca care spunea la nişte fraţi că  „voi sunteţi sinteza harababurii din casa părinţilor voştri”. Într-adevăr, un copil este o sinteză a celor doi părinţi în adevăratul sens al cuvântului. Copilul copiază genetic pe părinţii săi, pe tata sau pe mama, dar se duce şi înapoi până la al patrulea neam. Uneori observăm că seamănă foarte bine cu bunicul după mamă sau cu cel după tată. Copilul moşteneşte deopotrivă şi patimile care îi luptă pe părinţii săi. Este o mare taină genetica umană şi din păcate, de cei mai mulţi oameni nebăgată în seamă. Or Sfânta Biserică ne pune la îndemână un arsenal de antidoturi cu potenţial de curăţire şi chiar vindecare într-o anumită măsură a arborelui genealogic. Spovedania, credinţa puternică, faptele bune, postul, rugăciunea şi milostenia sunt unele din medicamentele recomandate de biserică în „terapia” arborelui genealogic. Cât de mare însemnătate are starea mamei asupra copilului pe care îl are în pântece! Tot ceea ce are mama în mintea ei, în inima ei, în comportamentul ei atunci când este însărcinată se transmite copilului pe care îl poartă. Orice bucurie, orice stres pe care îl are femeia se transmite copilului. Copilul face parte din fiinţa ei în acel moment şi este o copie a tot ceea ce este ea în acea perioadă de nouă luni de zile. Dacă mama este echilibrată şi înfrânată în pornirile sale, copilul moşteneşte şi se va naşte cu acel echilibru, dar dacă nu este echilibrată ci dimpotrivă foarte dezordonată şi indiferentă, de asemenea, copilul se va naşte cu acea stare de dezechilibru, de dezordine şi îi va fi foarte greu să se redreseze pe parcursul vieţii. Observăm că unii oameni se nasc foarte întunecaţi şi nu numai că nu cunosc lumina credinţei, dar nici nu vor să o cunoască opunându-se cu îndârjire. Mulţi dintre ei sunt irecuperabili în viaţă şi aşa se sfârşesc.

Dragoste, libertate si sex responsabil

Deşi mulţi dintre noi suntem aproape la fel de tineri ca şi voi, întâmplări bine rânduite au făcut ca influenţa unor oameni deosebiţi să-şi pună amprenta asupra vieţii noastre. Dragostea cu care ne-au vorbit şi ne-au îndrumat s-a transformat într-un izvor care ne îndeamnă să venim spre voi cu dorinţa ''de-a înmulţi talantul primit''.

Cu numai câţiva ani în urmă treceam prin criza specifică vârstei voastre. Există în viaţa tinerilor momente în care presiunea sexuală este dominantă şi chinuitoare. Nu este o soluţie să negăm acest fapt. Dar trebuie să avem mare grijă căci după cum spunea prof. V.V. Zenkovski: ''Sexualitatea poate deschide sufletului posibilitatea înfloririi şi a realizării tuturor puterilor lui sau poate deveni blestem, cauză a nenumăratelor boli sufleteşti şi trupeşti, izvor de tragedii în viaţă. Omul este liber să aleagă o cale sau alta.''

În această etapă a vieţii, pentru un tânăr sau o tânără, întâlnirea cu o persoană de sex opus îl fascinează. Dacă până aici s-a gândit numai la sine, acum descoperă o fiinţă care îi este nespus de dragă. O fiinţă al cărei farmec îl captiveză. O fiinţă care îi este mai scumpă chiar decât persoana sa. O fiinţă care ar dori să-i aparţină toată viaţa şi căreia doreşte să-i ofere proiectele sale, succesele sale, munca sa, iubirea sa. Când e lângă ea se simte bine. Când e departe îi simte lipsa. În faţa ochilor i se deschide o lume nouă: lumea iubirii.

Întrebarea serioasă ce trebuie să şi-o pună tânărul sau tânăra este: până unde trebuie să meargă în această relaţie? Până la relaţia trupească? Filmele erotice pe care le vede pe toate canalele, site-urile provocatore de pe internet, revistele porno ce stau pe toate tarabele vor îndemna să se facă aceasta. Se aduc şi argumente ''medicale'' şi ''ştiinţifice'' care ar demonstra că abstinenţa până la căsătorie  nu-i sănătoasă.

Poate fi cuprins şi de un complex de inferioritate. Colegii lui, prietenii lui, au făcut-o. De ce să nu o facă şi el?

Şi totuşi învăţătura cuminte a Bisericii îi spune să n-o facă. Va veni şi vremea sexului. Mai sunt şi tineri integri care nu o fac până la căsătorie. Dacă tânărul este cu adevărat curajos, poate spune şi nu. Mulţi adolescenţi îi respectă tocmai pe cei ce au curajul să fie ei înşişi, să nu le pese de ce le spun alţii, chiar cu riscul de a fi luaţi peste picior.

Despre Sfântul Lavrentie de Cernigov(1868-1950) se spune că, pe când era în viaţă, nu participa la cununia celor ce veneau să o facă în Mânăstirea Cernigovului. De ce? Pentru că, fiind înzestrat cu darul înainte vederii, cunoştea dinainte că cei ce se cununau nu mai erau feciori.

Totuşi o dată a rămas şi s-a rugat mult pentru cei doi tineri, iar la sfârşit a spus că: ''această pereche într-adevăr a fost o pereche de feciori, fată şi băiat, pentru că am văzut Duhul Sfânt trecând de la unul la altul.''

Iată o mărturie din care se vede clar cât de importantă este pentru suflet starea de curăţie, trupească şi sufletească, a celor ce   se   căsătoresc  şi  cât  de  plăcută  este înaintea lui Dumnezeu.

Ce nu se spune despre metodele contraceptive?

Pilulele contraceptive. În anii ‘55 au încercat doi medici din America să descopere o metodă contraceptivă. Ei au aflat că că cei doi hormoni, şi estrogen şi progesteron, pot să pună ovarul în repaus. Însă, de curând, s-a dovedit că aceşti hormoni de fapt nu fac altceva decât să producă unele, şi chiar mari, dereglări în organism.

În momentul în care noi luăm pilula, noi introducem în organism, un surplus de hormoni, nu naturali, ci sintetici (hormoni modificaţi în laborator). Structura lor chimică este în aşa fel modificată ca să aibă un efect maxim contraceptiv şi abortiv. Şi în primul rând abortiv.

În momentul în care ingerăm aceşti hormoni, nu se întâmplă ca în cazul celor naturali(dimineaţa se elimină din organism orice surplus de hormoni naturali). Aceştia sunt hormoni sintetici, chimici, care se depozitează în timp în organism. Oricine ia pilula timp de ani de zile, şi mai ales cinci ani şi peste cinci ani, va avea un stoc de hormoni în ficat. Acest stoc de hormoni din ficat va produce în lanţ nişte reacţii ireversibile, care duc la boli cronice, pe care noi, medicii de familie ne străduim să le vindecăm. Şi nu reuşim. Este deja târziu!

Pilula nu este doar contraceptivă, este şi abortivă. Pilula duce la avorturi. Pilulele nu fac nimic altceva decât înlocuiesc un avort chirurgical cu un avort hormonal. Ce înseamnă acest lucru?

Avort hormonal. În momentul în care aceşti hormoni intră în organism, ei acţionează astfel: în primul rând pun ovarul în repaus, în al doilea rând acţionează pe mucoasa uterină.

Ce fac aici? Când are loc fecundarea –pentru că trebuie să ştiţi că pilula are o mare rată de eşec, între 3 şi 8 %, chiar mai mult - în acel moment copilul ajunge în mucoasa uterină. Mucoasa uterină este modificată de această pilulă în aşa fel (este chiar distrusă) ca acest copil să nu se poată nida şi atunci el este avortat. Şi iată că se ajunge la un avort. Statistic, o femeie care ia o pilulă timp de 2-3 ani de zile are cel puţin două avorturi hormonale.

Tu iei o pilulă, are loc fecundarea, care duce, desigur, la acea sarcină nedorită, copilul ajunge la nivelul uterului unde este avortat după aproximativ 7-14 zile. Copilul care este avortat este atât de mic încât nu se vede, nimeni nu-şi dă seama că are un avort, doar atâta îşi poate da seama o femeie, că are un ciclu menstrual mai abundent, dar este de fapt un copil avortat. Luând pilula 5 ani, o femeie are deja multe avorturi hormonale. Ea nu le ştie, nu le conştientizează, dar ne trezim cu sindrom post-avort hormonal.

Pilula de urgenţă este o cantitate de hormoni, estrogen şi progesteron, care însumate duc la avort în primele zile de sarcină. Cantitatea de hormoni este foarte mare(ca si cum ai lua timp de 2-3 ani pilula anticonceptionala obisnuita). Din aceasta cauză pilula de urgenţă este atât de periculoasă.(duce de multe ori la hemoragii).

Deci încă o dată: această pilulă de a doua zi nu este contraceptivă, ci avortează copilul.

Sindromul post-avort hormonal. Am studiat cazuri de sindrom post-avort hormonal. Ce înseamnă asta? Că deşi nu au nici un avort chirurgical, sunt tot mai multe cazuri de femei care intră în depresii nervoase cronice, exact în acelaşi sindrom post-avort, cu aceleaşi simptome, ca si cum ar fi facut avort chirurgical.

Aţi auzit de legea atracţiei universale? Este acea putere cosmică ce face să se garanteze şi să se menţină ordinea lumii.

Şi în sufletele omeneşti Dumnezeu a rânduit o forţă asemănătoare, de atracţie: este legea iubirii.

Împlinirea acestei legi universale omeneşti, a atracţiei prin iubire, se face prin căsătorie, când omul lasă pe tatăl său şi pe mama sa şi se uneşte cu femeia sa pentru viaţa întreagă, alcătuind un singur trup, o singură voinţă, acelaşi destin. După ce a zidit Domnul Dumnezeu pe primii oameni şi i-a aşezat în raiul pământesc, după ce  i-a binecuvântat, le-a zis: ''Fiţi rodnici şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!''   Este cea dintâi poruncă pe care a impus-o Ziditorul omului, chipul Său pământesc, cea dintâi îndatorire rostită către Adam şi Eva şi prin ei tuturor urmaşilor lor: rodnicia vieţii, înmulţirea.

Dacă privim cu atenţie firea omului, vedem că însăşi întocmirea ei ne arată scopul naşterii de copii. Constituţia fizică şi morală a bărbatului şi a femeii sunt indicaţii în acest sens.

Bărbatul reprezintă forţa, spiritul de iniţiativă, curajul. Destoinicia lui în lupta aspră pentru câştigarea existenţei, spiritul său întreprinzător şi neobosit, toate  sunt daruri ale lui Dumnezeu, pentru a oferi scut şi siguranţă celor pe care îi va aduce la viaţă, celor mici şi neputincioşi.

La rândul său, femeia reprezintă gingăşia, răbdarea, sensibilitatea, spiritul de jertfă, calităţi admirabile, necesare pentru ocrotirea şi creşterea tinerelor vlăstare. Trupul soţiei este o dovadă a chemării ei de a fi mamă, de a naşte şi alăpta. Sensibilitatea femeii pare că este o pregătire pentru ceasurile de veghe lângă leagănul celor sosiţi pe lume. Răbdarea ei este o garanţie  pentru dificultăţile pe care le presupun îngrijirea şi educarea unui copil.

Iar dacă se împlineşte scopul  primordial al căsătoriei, naşterea de prunci, cât de mult şi de frumos se desăvârşeşte viaţa soţilor… Dacă avem două pietre pe care le legăm cu mortar sau ciment, ele nu se mai rup din legătura lor ci formează o unitate de nezdruncinat. Pe când, dacă le aşezăm una lângă alta şi nu le legăm cu mortar la o simplă atingere ele se desfac, se despart.

Aşa e şi cu viaţa în căsătorie. Soţii fără copii nu sunt uniţi perfect. ''Cimentul'' puternic al vieţii conjugale este copilul. El asigură măreţia iubirii, trăinicia casei, el face să se întemeieze pe stâncă de granit nădejdile de mâine ale celor doi. Cine împlineşte porunca ''Fiţi rodnici şi vă înmulţiţi'', se împărtăşeşte de o mulţime de binefaceri, după cuvântul Scripturii care zice: ''De vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău, toate binecuvântările vor veni asupra ta şi se vor împlini cu tine''. Cu venirea copilului tot harul lui Dumnezeu intră în căminul conjugal. Când Ana, mama prorocului Samuil, a zămislit şi se pregătea să nască, sufletul ei s-a umplut de bucurie.